Caramida: un ghid cuprinzător pentru istorie, tipuri și utilizări

de Joost Nusselder | Actualizat la:  20 Iunie, 2022
Îmi place să creez conținut gratuit plin de sfaturi pentru cititorii mei, dvs. Nu accept sponsorizări plătite, părerea mea este a mea, dar dacă considerați că recomandările mele sunt utile și ajungeți să cumpărați ceva care vă place prin unul dintre linkurile mele, aș putea câștiga un comision fără niciun cost suplimentar pentru dvs. Aflaţi mai multe

O cărămidă este un material de construcție mic, dreptunghiular. Dar este și mult mai mult decât atât. Este o parte fundamentală a industriei construcțiilor și a fost de mii de ani. Deci, haideți să vedem ce este o cărămidă și cum este folosită.

O cărămidă este un bloc sau o singură unitate dintr-un sol frământat cu argilă, nisip și var, sau material din beton, întărit la foc sau uscat la aer, utilizat în construcțiile de zidărie. Cărămizile ușoare (numite și blocuri ușoare) sunt fabricate din agregat de argilă expandată.

Ce este o cărămidă

Cărămizi: Mai mult decât blocuri de construcție

Cărămizile sunt un tip de material de construcție care a fost folosit pentru construcții încă din cele mai vechi timpuri. Sunt compuse în principal din lut, dar pot fi realizate și din alte materiale sau blocuri de construcție întărite chimic. Cărămizile vin în diferite dimensiuni, dar dimensiunea standard este de aproximativ 2.25 x 3.75 x 8 inci.

Cărămida modernă

În timp ce termenul „cărămidă” se referă în primul rând la o unitate compusă din lut, cărămizile moderne pot fi făcute dintr-o varietate de materiale, inclusiv blocuri de ciment și întărite chimic. Aceste materiale mai noi oferă rezistență și durabilitate mai mari, dar pot veni la un preț mai mare.

Dimensiuni și forme de cărămidă

Dimensiunile cărămizilor pot varia în funcție de regiune și tipul de construcție. În spaniolă, cărămizile sunt numite „bloque” sau „ladrillo”, în timp ce în portugheză sunt numite „tijolo”. Cărămizile turcești sunt cunoscute ca „tuğla”, iar în franceză sunt numite „brique”. Alte limbi au propriile nume pentru cărămizi, inclusiv catalană, olandeză, arabă, cehă, daneză, indoneziană, thailandeză, vietnameză, malay, germană, norvegiană, coreeană, ucraineană, italiană și rusă.

Cărămizile pot avea, de asemenea, diferite forme, inclusiv dreptunghiulare, pătrate și chiar curbate. Ele pot fi îmbinate împreună folosind mortar de ciment, care este un amestec de ciment, nisip și apă.

Evoluția fabricării cărămizilor: de la cărămizi simple de noroi la materiale de construcție moderne

Cărămizile există de mii de ani, cele mai vechi exemple datând din 7000 î.Hr. Aceste cărămizi au fost descoperite în sudul Turciei, într-o așezare străveche din apropierea orașului Ierihon. Primele cărămizi au fost făcute din noroi și uscate la soare, făcându-le un material de construcție simplu și natural, care era ușor disponibil în climatele calde.

Standardizarea producției de cărămidă

Pe măsură ce fabricarea cărămizilor a devenit mai populară, au început să apară standarde. Cărămizile au fost produse în dimensiuni și forme standard, iar procesul de producție a devenit mai sofisticat. În Roma antică, de exemplu, cărămizile erau produse într-o varietate de dimensiuni și forme și erau folosite pentru a construi totul, de la ziduri la apeducte.

Rolul măiestriei în fabricarea cărămizilor

Fabricarea cărămizilor nu era doar o chestiune de producție, ci și de măiestrie. Producătorii de cărămizi pricepuți au putut produce cărămizi care erau mai plăcute din punct de vedere estetic, cu forme regulate și suprafețe netede. În unele cazuri, cărămizile au fost chiar pictate sau decorate pentru a spori frumusețea lor.

De la lut la cărămidă: procesul de fabricație

Procesul de realizare a cărămizilor presupune mai multe etape, începând cu pregătirea materialelor. Materialele necesare pentru fabricarea cărămizilor includ argilă, piatră măcinată, cenușă de coajă de orez și cenușă zburătoare. Argila folosită pentru fabricarea cărămizilor este de obicei sol argilos, care este modelat și ars la formatul specificat. Aditivii pot fi utilizați pentru a modifica caracteristicile fizice și chimice ale argilei pentru a-și îmbunătăți performanța. De exemplu, oxidul de fier poate fi adăugat argilei pentru a-i da o culoare roșie.

Amestecare și turnare

Odată ce materialele sunt disponibile, următorul pas este amestecarea și turnarea. Argila este amestecată cu apă pentru a forma o masă de plastic, care este apoi turnată în forma dorită. Procesul de turnare poate fi realizat manual sau cu ajutorul mașinilor. Masa este apoi lăsată să se usuce, ceea ce poate dura câteva zile, în funcție de nivelul de umiditate din aer.

Uscarea și arderea

După ce cărămizile au fost turnate, acestea sunt lăsate să se usuce la soare sau într-un cuptor. Procesul de uscare este important pentru a se asigura că cărămizile nu se crăpă în timpul arderii. Odată ce cărămizile sunt uscate, acestea sunt arse într-un cuptor la o temperatură ridicată. Procesul de ardere presupune arderea cărămizilor într-un cuptor, care poate dura câteva zile. Temperatura optimă și timpul de ardere depind de tipul de argilă folosit și de proprietățile dorite ale cărămizilor.

Aditivii și rolul lor

Aditivii joacă un rol important în fabricarea cărămizilor. Ele pot ajuta la conservarea terenurilor agricole prin utilizarea deșeurilor, cum ar fi cenușa de coajă de orez și cenușa zburătoare. Aceste materiale pot modifica comportamentul argilei în timpul procesului de fabricație, îmbunătățind curgerea masei plastice și reducând efectele adverse ale caracteristicilor fizice și chimice.

Importanța proceselor de producție

Procesele de fabricație pentru cărămizi au evoluat de-a lungul timpului, de la cele mai vechi timpuri, când toate turnările erau efectuate manual, până la gama largă de operațiuni de fabricație disponibile în prezent. Selectarea unui proces de fabricație se bazează pe mai multe considerente, inclusiv nivelul de automatizare necesar, dimensiunea șantierului și tipul de cărămizi care se produc. Procesul de fabricație este un aspect important al producției de cărămidă, deoarece determină caracteristicile fizice și chimice ale produsului final.

Cărămizi ars și aplicațiile lor

Cărămizile ars oferă performanțe bune în aplicații de inginerie civilă și construcții. Au o gamă largă de utilizări, inclusiv în construcția de clădiri, pereți și stâlpi de porți. Caracteristicile fizice și chimice ale cărămizilor ars le fac potrivite pentru utilizare în aplicații de curgere a fluidelor, cum ar fi în construcția sistemelor de drenaj.

Brick it up: numeroasele utilizări ale cărămizilor

Cărămizile au fost folosite pentru construcții de secole și continuă să fie o alegere populară pentru constructori și astăzi. Iată câteva dintre modurile în care cărămizile sunt folosite în construcții:

  • Pereți de construcție: Cărămizile sunt utilizate în mod obișnuit pentru a construi pereți atât în ​​clădiri rezidențiale, cât și în cele comerciale. Sunt puternice, durabile și pot rezista la condiții meteorologice dure.
  • Pavaj: Cărămizile sunt, de asemenea, folosite pentru a crea pavaje și alei. Sunt o alegere populară pentru spațiile exterioare deoarece sunt rezistente la alunecare și pot rezista la traficul pietonal intens.
  • Seminee: caramizile sunt o alegere excelenta pentru construirea semineelor ​​deoarece sunt rezistente la foc si pot rezista la temperaturi ridicate.

materiale

Cărămizile sunt compuse în principal din lut, dar pot fi făcute și din alte materiale, cum ar fi:

  • Beton: Cărămizile de beton sunt făcute dintr-un amestec de ciment, nisip și apă. Sunt puternice și durabile, ceea ce le face o alegere populară pentru proiectele de construcții.
  • Cenușă zburătoare: cărămizile de cenușă zburătoare sunt făcute dintr-un amestec de cenușă zburătoare, nisip și apă. Sunt ușoare și ecologice, ceea ce le face o alegere populară pentru proiectele de construcții durabile.
  • Piatră: Cărămizile de piatră sunt făcute din piatră naturală și sunt adesea folosite în scopuri decorative. Sunt durabile și pot adăuga o notă unică oricărei clădiri.

Tipuri de

Există multe tipuri diferite de cărămizi disponibile, fiecare cu proprietățile sale unice. Iată câteva dintre cele mai comune tipuri de cărămizi:

  • Cărămizi obișnuite: acestea sunt cel mai elementar tip de cărămidă și sunt folosite în scopuri generale de construcție.
  • Cărămizi de fațare: Acestea sunt folosite pentru exteriorul clădirilor și sunt proiectate pentru a fi plăcute din punct de vedere estetic.
  • Cărămizi de foc: Acestea sunt concepute pentru a rezista la temperaturi ridicate și sunt utilizate pentru șeminee și alte aplicații cu căldură ridicată.
  • Cărămizi de inginerie: Acestea sunt extrem de puternice și durabile și sunt folosite pentru proiecte de construcție grele.

Construi

Construirea cu cărămizi necesită îndemânare și precizie. Iată câțiva dintre pașii implicați în construirea cu cărămizi:

  • Punerea fundației: Primul pas în construirea cu cărămizi este să puneți fundația. Aceasta implică săparea unui șanț și turnarea betonului pentru a crea o bază stabilă.
  • Mortar de amestecare: Mortarul este folosit pentru a ține cărămizile împreună. Este realizat dintr-un amestec de nisip, ciment și apă.
  • Așezarea cărămizilor: Cărămizile sunt așezate într-un model specific pentru a crea o structură puternică și stabilă. Acest lucru necesită o planificare atentă și atenție la detalii.
  • Atingeri de finisare: Odată ce cărămizile sunt la locul lor, pasul final este să adăugați orice atingere finală, cum ar fi îndreptarea și etanșarea.

Unități compuse

Cărămizile sunt compuse din unități individuale care sunt proiectate să se potrivească perfect. Iată câteva dintre caracteristicile unităților de cărămidă:

  • Dimensiune: Cărămizile vin într-o varietate de dimensiuni, dar cea mai comună dimensiune este 2 1/4″ x 3 3/4″ x 8″.
  • Textura: Cărămizile pot avea o textură netedă sau aspră, în funcție de procesul de fabricație.
  • Culoare: Cărămizile pot fi făcute într-o varietate de culori, inclusiv roșu, maro și gri.
  • Forma: Cărămizile pot fi dreptunghiulare sau pătrate, în funcție de utilizarea prevăzută.

Denota informal

În timp ce termenul „cărămidă” desemnează în mod tradițional o unitate compusă în principal din lut, acum este folosit și informal pentru a desemna unități realizate din alte materiale sau alte blocuri de construcție întărite chimic. Aici sunt cateva exemple:

  • Blocuri de beton: acestea sunt adesea denumite „cărămizi de beton”, chiar dacă nu sunt făcute din lut.
  • Blocuri de sticlă: acestea sunt uneori denumite „cărămizi de sticlă”, chiar dacă nu sunt fabricate din materiale de cărămidă tradiționale.
  • Blocuri de spumă: acestea sunt uneori denumite „cărămizi de spumă”, chiar dacă nu sunt fabricate din lut sau din alte materiale de cărămidă tradiționale.

Partea nu atât de puternică a cărămizilor

Cărămizile au fost un material de construcție popular de secole, dar au anumite limitări care trebuie luate în considerare. Iată câteva dintre limitările de care trebuie să țineți cont atunci când utilizați cărămizi în construcții:

  • Cărămizile nu sunt la fel de rezistente ca alte materiale precum piatra sau oțelul, care pot limita utilizarea lor în anumite tipuri de structuri sau în zone cu activitate seismică mare.
  • Zidăria de cărămidă are nevoie de tencuială pentru a finaliza un proiect care poate crește costurile de construcție.
  • Cărămida absoarbe apa care va cauza umiditate și deteriorare în timp.
  • Cărămizile nu sunt la fel de durabile în comparație cu piatra, ceea ce înseamnă că este posibil să nu reziste la fel de mult în anumite medii.
  • Zidăria din cărămidă nearmată nu este potrivită pentru zonele predispuse la cutremur, iar zidăria din cărămidă armată poate să nu fie la fel de sigură ca alte materiale în cazul unui cutremur.
  • Anumite tipuri de cărămizi pot conține elemente care nu sunt potrivite pentru anumite tipuri de proiecte de construcții sau de inginerie.

Rolul producției și al ingredientelor

Calitatea cărămizilor poate varia în funcție de procesul de fabricație și de ingredientele folosite. Iată câteva lucruri de luat în considerare:

  • Cărămizile arse sunt foarte durabile și sunt cunoscute pentru rezistența lor, ceea ce le face o alegere populară în arhitectură și construcții.
  • Cărămizile nearse sau uscate la soare sunt utile în anumite părți ale lumii unde lemnul de foc este rar, dar nu sunt la fel de puternice sau durabile ca cărămizile arse.
  • Cărămizile de cenușă zburătoare sunt un tip mai nou de cărămidă care este fabricată folosind cenușă zburătoare, care este un produs secundar al centralelor electrice pe cărbune. Aceste cărămizi au câteva avantaje față de cărămizile tradiționale, inclusiv o uniformitate mai bună în dimensiune și un finisaj mai fin.
  • Materialele constitutive utilizate la fabricarea cărămizilor pot juca un rol important în rezistența și durabilitatea lor. De exemplu, cărămizile făcute cu nisip grosier pot să nu fie la fel de rezistente ca cele făcute cu nisip mai fin.

Importanța finisării și menținerii cărămizilor uscate

Pentru a îmbunătăți calitatea și durabilitatea structurilor de cărămidă, este important să luați în considerare procesul de finisare și menținerea cărămizilor uscate. Iată câteva lucruri de reținut:

  • Zidăria de cărămidă are nevoie de tencuială pentru a finaliza un proiect care poate crește costurile de construcție.
  • Cărămizile trebuie pregătite corespunzător înainte de utilizare pentru a se asigura că sunt de bună calitate și potrivite pentru scopul propus.
  • Cărămizile trebuie păstrate uscate pentru a preveni umezeala și deteriorarea în timp. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea unui strat rezistent la umezeală sau asigurându-vă că solul din jurul structurii este nivelat corespunzător pentru a preveni acumularea apei în jurul fundației.

Clasa cărămizilor și utilizarea lor în arhitectură

Cărămizile sunt clasificate în funcție de procesul de fabricație și rezistența lor. Iată câteva lucruri de știut despre diferitele clase de cărămizi:

  • Cărămizile de clasa A sunt cele mai puternice și mai durabile și sunt potrivite pentru utilizarea în structuri portante.
  • Cărămizile din clasa B sunt similare cu cărămizile din clasa A, dar sunt puțin mai puțin rezistente.
  • Cărămizile din clasa C sunt cărămizi turnate care nu sunt la fel de rezistente ca cărămizile din clasa A sau B, dar sunt încă utile în anumite tipuri de proiecte de construcție.
  • Utilizarea cărămizilor în arhitectură are o istorie lungă și continuă să fie o alegere populară pentru atractivitatea și durabilitatea lor estetică. În San Francisco, de exemplu, multe clădiri au fost construite folosind zidărie din cărămidă armată după cutremurul din 1906 pentru a le îmbunătăți siguranța seismică.

Concluzie

Deci, asta este o cărămidă. O cărămidă este un material de construcție folosit pentru realizarea pereților și există de mii de ani. 

Nu poți construi o casă fără ele, așa că este bine să cunoști faptele. Deci, nu vă fie teamă să puneți întrebări și nu uitați să citiți din nou acest articol în curând!

Sunt Joost Nusselder, fondatorul Tools Doctor, marketer de conținut și tată. Îmi place să încerc echipamente noi și, împreună cu echipa mea, am creat articole de blog aprofundate din 2016 pentru a ajuta cititorii fideli cu instrumente și sfaturi de creație.